Category Archives: mizerii

Oameni frumoși

---------- Forwarded message ----------
From: Daniela Curmezanu <daniela.curmezanu.office@eurotop.net>
Date: 2015-02-21 9:07 GMT+02:00
Subject: Fwd: Urare de rămas bun

Hello, omuleți dragi și frumoși :),

Ultimele luni cu voi la EuroTop Communications au fost minunat de inspirante. Am petrecut împreună momente de neuitat și am muncit cot la cot, am povestit în fel și chip. Am râs, am plâns, am trăit. Deși trebuie să recunosc că am avut expectanțe mari de la voi, le-ați îndeplinit pe toate cu succes și v-ați adus aportul în munca de echipă, creând un environment challenging, dar și fun în același timp.

Ca coordonator de echipă, țin să vă mulțumesc vouă, voluntarilor, pentru aceste 3 luni frumoase, creative și productive de care ați dat dovadă. Sutele de ore petrecute cu casca de telefon la cap („racordată la căpățână”, cum îi plăcea lui Adi să zică :D) s-au paid off și compania e pe drumul cel bun, având vânzări cu 14% mai mari pe ultimul trimestru. În aceste trei luni am observat cum contribuția voastră, energică și motivată, a avut efect în relaționarea cu clienții și menținerea brandului pe piață, unii dintre voi fiind chiar mai de folos decât unii angajați anteriori, pe care, din acest motiv, am fost nevoiți să-i demitem. Ați fost de un real ajutor pentru mine și echipa mea de manageri, iar pe această cale, Florin, Dany și Miha țin să vă mulțumească și ei printr-un Vine funky. Ptr. a-l vedea, da-ți click aici.

Țineți minte că la sales meetinguri vă învățam cei 4 „C” ai succesului într-o afacere: Comunicare, Cooperare, Coordonare, Client. Și asta pentru că într-un business, clientul este cel mai important, clientul dictează cursul vânzărilor și este cel care ne ține funcția tuturor în companie. Dacă unii dintre voi nu au aplicat acest principiu întru cu totul, fiind mai degrabă axați pe „dezvoltarea personală” (aviz Radu, cel care „prelungea” pauzele de mâncare după pofta sa 🙂 ), alții au dat dovadă de entrepreneurship real, fiind focusați pe job-ul și felia lor. La final, sunt convinsă că ați înțeles cu toții că adaptabilitatea, flexibilitatea și mai ales, un caracter proactiv sunt calitățile care vă propulsează în carieră, și, în definitiv, tot pe voi vă ajută pe termen lung.

Acestea spuse fiind, vreau să vă mulțumesc tuturor pentru prezența și munca voastră aici. N-am fi reușit fără voi. De asemenea, știu că unii dintre voi au luat această oportunitate în timpul licenței, sacrificându-și prezențele la facultate pentru a învăța fieldwork – vă garantez că ați avut de câștigat. Sper și sunt convinsă că experiența acumulată, dar și contactele realizate în internship-ul de la EuroTop Communications o să vă folosească în viitor la alte interviuri și companii, fiind un punct valoros în CV-ul vostru de mici antreprenori :). Vă puteți ridica diplomele luni la ora 09.00 AM de la Miha, la PR Department.

PS: În caz că n-ați aflat, Florin va ține o conferință TEDx despre motivație joia viitoare de la ora 20 PM. Sunteți invitați cu drag. De asemenea, în martie nu uitați să aruncați un ochi la workshop-ul lui Dany despre antreprenoriat local. S-ar putea să prindeți tips-uri valoroase :).

V-am pupat dragilor,
Dany

Daniela Curmezanu,
General sales & PR manager,
SC. EUROTOP COMMUNICATIONS SRL
EUROTOP

For the evil to succeed, it is only required that the good stay silent.
                                                      Chinese proverb
Advertisements

bă io în ultimu an

bă io în ultimu an am observat cum se prefigurează un nou jargon utilizat semiconștient printre tineri inclusiv la mine care e ceva de genu mizează pe incoerența deliberată prin omiterea de semne de punctuație. deasemenea crecă sunt de menționat și cuvintele alipite și în plus construcțiile bastardizate ca tresă din tresă merg la baie. jargonul ăsta culminează cu restructurarea construcțiilor compuse și eventuala înlocuire cu apostrof fie în interiorul construcției ca la m’ai lăsat fie la sfârșit prin elidarea literei finale ca la v-aț’ învățat. și pentruca stilu să fie desăvârșit în toată ‘eterogenitatea sa, litera ț e rege și apare des lăsată singură ca în băeț.
cauza acestui nou tip de limbaj par să fie nevoia de fluidizare și ieșirea din canoanele gramaticale pentru apropierea dintre tinerii de interese comune. sursele de inspirație par să fie poeziile contemporane, comoditatea din expresiile cotidiene gen crecă și videoclipul p’esei numai vă drogaț. limbajul e folosit cu precădere între tinerii educaț care dealtfel se știu exprima corect în extemporale și tocmai deaia fac asta semiironic semipebune căi distractiv.
dacă mai știț și voi alte exemple care’s definitorii pt ce zic aici daț la comentarii să lărgim baza de date
na în ceea ce mă privește pe mine ce să zic îmi place asta chiar dacă știu căi cam tâmpit e plăcut. e ok bă.

Povești cu tovarăși sparți, episodul 17: Ștou de cartier

(parodie după ce vreți voi)
fuck da police
Eu când eram puștan, cu planta mea cea grasă.

În primul rând, dați-mi voie să mă prezint. Mi se spune Low Flow, sunt din New York, am 29 de ani și mă ocup cu combinațiile. Am crescut într-o familie încuiată de muiști conservatori și fără simț artistic. Când eram mic, taică-mio îmi spunea să mă duc la școală și căcaturi din astea, deși io îi demonstram clar cu atitudinea mea că-s împotriva sistemului și că nu cred în educație. Păcat de tata, că e om cult și alea, și-a dat doctoratu’ în fenomenologie husserliană, toată ziua stă cu nasu-n cărți. Da’ încă de când eram adolescent am simțit că o să fie o ruptură între noi, din cauză că el nu-nțelegea că eu mai bag, că așa e stilul meu, și nu era de acord. Pana mea, io zic că degeaba ești om deștept dacă nu vrei să îți mai reduci din negativși să-ți deschizi percepțiile.

Maică-mea, în schimb, părea ok, ea mă înțelegea când veneam acasă spart de la vreun party și nu mă zicea lu’ taică-mio. Ba din când în când mă prindea fumând în garaj din pipa englezească a lu’ tata și venea și ea să tragă un fum-două, de se făcea varză. Numa’ că de la o vreme devenise cam șantajistă mama, mă punea să fac treburi prin casă ca să nu mă zică, chestie care nu era ok. Punctu’ culminant a fost când m-a prins cu vreo 10 grame la mine și mi le-a confiscat pe toate, zicând că dacă protestez mă dă în gât la sticleți. De aia am zis c-am avut niște părinți nasoi și-acuma cre’ că mă-nțelegeți.

Da’ destul cu vorbăraia despre mine. În episodul ăsta o să vă povestesc cum am fost eu la tovarășii mei Jimmy Jo și Huff Puff în garsonieră ca să ne prăjim și ce sfaturi mi-au dat ei de droage. Să-i dăm drumu’.

IARBA-I DULCE CA MIEREA

Am plecat pe la 2 de acasă. Pe drum spre metrou, am observat că mi s-au rupt teneșii de la uzură, da’ am zis că-s deja pe drum și mi-am băgat pula. În metrou a venit muista aia de controloare, da’ am reușit s-o fentez apăsând pe butonul de urgență. Metroul s-a oprit, dar au apărut polițaii, panică, alea, încât a trebuit să-mi iau tălpășița cu ei în urmă. I-am pierdut cu greu prin zona rezidențială, da-s obișnuit cu faze din astea.

Pe la 3 ajung la Huff Puff în bloc. Sun la sonerie, Huff nu răspunde. Bat cu pumnii și teneșii-n ușă ca tâmpitu’ și Huff apare în cele din urmă, în boxeri și maieu.

– Ce pula mea faci?
– Scuze, frate, nu te-am auzit din cameră.

Era clar că era spart. Soneria lui Huff e în cameră.

I-am zis că e nasol dacă nu-mi face și mie un cui, că oricum rămăsese dator. Huff începe să ruleze cum numai el știe un cui grăsan ca pensia alimentară pe care-l obligă statul s-o plătească lu’ fiică-sa. După câteva fumuri, îl întreb:

– Huff, tu când ai fumat prima oară?
– La 5 ani, zice Huff și mai trage un fum. Eram cu grupa de la grădiniță în excursie în Marele Canion și ăștia s-au dus să colinde după roci. Da’ io cu niște amici ne-am retras mai într-o parte și acolo le-am arătat minunăția: 2 grame de kush de cea mai tare calitate. Făcusem rost de ea de la un tovarăș care-mi datora bani și am zis s-o aduc cu mine. Ne-am rupt așa de tare că am început să ne masăm pe piept cu rocile de cernoziom.

– Ce tare, bă. Io abia la 13 ani am tras primul fum.
– Păi tu ești un fătălău pișat, d-aia, zice Huff, tu n-ai știut s-o guști ca lumea. Cu mine iarba a fost alături de la începutul vieții și va fi și după. Iarba nu te lasă niciodată la greu. Iarba-i dulce ca mierea.

Le zice bine Huff Puff ăsta. Deși are 36 de ani și trăiește din pensia bunicilor, eu am simțit de când îl știu că-i de-o generație cu mine. Și tot ce zicea el acolo părea cumva real, bine, poate și pentru că eram nițeluș afumat.

KETAMINA NU-I PRIETENA TA

În momentul ăla bate cineva la ușă. Și io, și Huff eram deja sparți și ne-am împiedicat amândoi pe drum, de am picat pe clanță și ușa s-a deschis singură. Era Jimmy Jo cel masiv, cu căciula lui neagră și privirea lui pătrunzătoare.

– Ce futai faceți aici, pizdelor?
– Coae, de când nu te-am văzut, strigă Huff. Treci aicea cu noi să mai rulăm un gigi.

Jimmy are 21 de ani și deja a stat 5 la răcoare. Motivul: contrabandă de țigări și furt de napolitane. Pentru asta și modul cum se impune e respectat în cartier.

Se bagă și el pe felie și ne retragem toți trei în cameră, în lumina difuză de la jaluzele. Jimmy scoate ceva dintr-o plasă:

– Băieți, astăzi nu mai merge așa, de data asta punem material din punga magică a lu’ Jimmy Jo. Chestia asta o să vă dea maxim.

După primele fumuri, am simțit că ceva-i diferit. Mă lua cu friguri și simțeam că mă micșorez.

– Ce-i asta? am zis.
– Ketamină. Cea mai înaltă calitate. Direct de la veterinar.
– Nu știam că se poate fuma
– Nici io, amicu’ Low, da’ știm acuma. Păi asta-i nimica pe lângă ce-am mai băgat eu, mă, băieți. M-am combinat odată cu niște prieteni, Nasty G și Vinnie da Crook, la 3 pliculețe de Special K. A fost megapenal. Am tras pe venă și ce a rămas după fierbere am răzuit cu lama direct de pe fundul tigăii și l-am prizat. Vă zic eu, high-ul cel mai tare e când îți dai cu K la nară după ce l-ai injectat. Uite-așa într-un k-hole am intrat, zice Jimmy și face un cerc larg cu mâinile.

Noi îl credem, dar parcă nu înțelegem ce spune. Cred că intraserăm și noi într-un k-hole din ăla. N-o să mai încerc chestia asta pe viitor.

PSIHEDELICELE-S FEERICE

– Da’ stai un pic, tu n-ai zis că n-ai tras niciodată la venă? îl întrerupe Huff.
– Bă, Huff, nu tre’ să-i plătești pensia lu’ fiică-ta, sau ceva? Vezi că io numa’ în pușcărie am băgat mai multe droguri decât voi doi la un loc. Și nici nu știi cât de greu e de găsit acolo, tre’ să-ți faci relații, să ajungi mare șef ca să faci rost de boabe. Era un tip acolo, Roberto, care schimba un timbru pe 30 de țigări. La început am zis că nu prezintă, dar dup-aia m-am răzgândit. Frate, tipul avea de toate. LSD, DMT, 2CB, tot-ce-vrei. Furam țigări din celulele vecine când mergeam la duș și băgam câte 14 tablete din alea pe zi. Se îndoiau pereții ca valurile și jur că-mi vorbea Maica Tereza prin gura de aerisire.

– Știu cum sunt alea, am completat, că și io luam ciuperci când eram mai mic.
– Bine, mă, alea-s altceva, pe alea-ți dai morți grav. Șmecheria e s-o iei așa chill cu psihedelicele alea cunoscute. Și-acuma haideți să mergem la magazin, că am poftă de niște chipsuri.

Ne-am numărat banii. Eu aveam 5 dolari, Huff avea 8 și Jimmy 2. În total nu ne-ar fi ajuns să ne facem cu niște acid de la negrul de peste colț, dar ne ajungea de niște Lay’s și cola.

CUM S-O ARZI PE COX ÎN TIMP CE TE FUȚI CU NEGRESE MEXICANE TRANSSEXUALE

Pe drum spre magazin, Jimmy continua pledoaria despre droguri. Când am ajuns acasă, discuția ajunsese deja la avioane, la cocaină și alea.

– Frate, îți zic eu, cu cox e maxim de delir. Te ține puțin, da-ți dă mișto, se agită Jo. Aș băga din praful ăla magic toată viața mea, m-aș scălda în el, mi l-aș oferi copiilor ca lapte praf. Chestia aia schimbă totul, îți rupe capul la ce energie îți dă. Și să vezi cum fuți pe ea.

– Știu, completează Huff. Prima oară am băgat cox în Vegas, la 12 ani. Părinții credeau că merg la scaldă cu un amic, da’ io m-am dus cu bagabonții, direct la cazino. Acolo să vezi, jeton după jeton, tragem 3000 de dolari. Din câștig ne-am luat două curve cu noi în cameră, din alea exotice, negrese mexicane. Cu buze mari, știi, dar tot cu ”hei, papi” ne luau. Tragem 4 linii de pe spatele lor, ca-n filme. Io o dezbrac pe a mea, aveam pula tare ca cimentu’, da când ajung să dau la fofoloancă văd că are cocoșel. Nu-i nimica, zic, că eram deja excitat, rezolvăm cumva. Până la urmă m-a futut ea în cur și s-a compensat. Vedeți voi, treaba cu negresele mexicane transsexuale e că dacă-s cel puțin la jumătatea operației și au țâțe, merge.

– Aici nu-s de acord, se bagă Jimmy în timp ce-și punea garoul. Că până la urmă nu dai la păsărică…
– …da’ dai la cocoșel.

Aș mai fi stat cu băieții de vorbă, dar se făcuse seară și trebuia să ajung acasă, că nu voiam să-mi aud iar vorbe de la maică-mea. Plus că-i cheltuisem banii de prânz pe droguri. Pe drum înapoi a început să plouă și mi-a intrat apă la teneși. Fmm.

Traducerea: Otiliu-Virgilian Bojocăceanu