Category Archives: cumva

O nouă specie: poezia corporate

Pentru că în 2015 nimica nu scapă ochiului agil al copywriterilor, PR-iștilor, soșăl midia analiștilor șamd.-iștilor, se face că numărul din februarie al neintitulatei foi volante a hipsterilor corporatiști de pretutindeni, Șapte Seri, să aibă două pagini dedicate poeziei. Colecția se regăsește în variantă odihnitoare pentru ochi aici și prezintă următoarele bijuterii:

Am invitat 10 oameni de cultură care ne plac să ne spună care e poemul lor erotic / porno preferat din literatura română. N-am putut să reproducem integral recomandările lor poetice din lipsă de spațiu și fiindcă unele dintre ele sunt FOARTE PORNO, dar suntem siguri că le veți găsi printr-o simplă căutare pe google. Dacă nu sunt nici pe net, să știți că în lumea asta mai există și biblioteci!

Văleu! vom spune, păi asta e o miză mare. Zece oameni contemporani de cultură cu zece recomandări poetice. În plus, preambulul spune clar că unele dintre ele sunt FOARTE PORNO. Ce înseamnă asta nu mi-e foarte clar, probabil au frecat trei poeme de-ale lui Geo Bogza până la contopirea totală. Ironia de final cu netul și biblioteca închide complice ochiul cărămiziu al acestui edificiu de limbaj și mă face să sar voios în barca nerăbdării.

Ia să vedem și primul om de cultură. Ei, da! Mircea Cărtărescu! Bun început. Domnul Cărtărescu, umil cum îl știm, vine cu puține cuvinte și întinde degetul către Rada lui Arghezi.

Următorul om de cultură e nimeni alta decât faimosul om de cultură și laureat al culturii în general, Andra Matzal de la totb.ro. O divergență funky până la urmă, zic, adică mai trebuie să amestecăm și o opera magna poetică de 40 de ani cu articole despre tipi mișto care citesc în troleu. Domnișoara Matzal așterne un disclaimer emoționant și abitir întors din condei, urmat de o poezie de… Mircea Cărtărescu. Juxtapunerea e detectată imediat și stârnește zâmbetul burberrist al corporatistului tânăr, care cu această ocazie vede o poezie de Cărtărescu pentru prima dată după Poema chiuvetei din manualul de-a unșpea. Măcar proponenta a fantasmat mult citind-o în postpubertate.

Ghidușul Iaru, coborât din băncile galbene ale Cațavencilor pentru un strop de sfat ca-n optzeci urmează la poziția trei, dând referințe necunoscute, dar cool, pentru editorul articolului. E succedat de Vasile Leac, care propune drept autor un anume – recunosc, necunoscut mie – Bogdan Lipcanu.

Urmează un cuplu simpatic pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care nu mai știu alți scriitori în afară de ei: Sociu-Schiop. Pe când Sociu se confesează emotiv cu al său Es. Pop, șmecherul de Schiop nu se abține să nu menționeze despre cum o ia la labă la porno și recomandă o narațiune de la regretatul Dimov. Narațiunea, nefiind poezie însă, nu încape pe pagină, iar Schiop e nevoit s-o rezume în 7 rânduri, presat fiind între o reclamă la Grolsch și o listă cu top 10 locuri pentru sărutat.

În fine, dăm și de un anume Constantin Vică, care face pe hipsterul și o arde 1800, și ajungem în final la cei trei mari eroi salvatori ai culturii literare contemporane românești: Cristian Neagoe, Luiza Vasiliu, Vlad Tăușance.

Cris Neagoe se-apucă de proaspăta-i bărbuță tinerească și declamă fals-reverențios pe sistem majusculant:

Nu-l puteam lăsa pe Poetul Național nereprezentat într-o astfel de galerie de porneme.

Reverența, chiar și falsă, alternează cu cinismul fin aici, dând născare unor hibrizi de agățat banchere de 24 de ani în Control precum porneme. Dar se produce înșelarea așteptării, căci până și stropul de omagiu se usucă rapid și dă:

Mi se par neverosimile la Eminescu sonoritatea jucăușă a acestei poezii și felul cum o dă în tușe groase la final. Probabil era beat.

Băiet fiind, Neagoe își presară doza de respect către trecutul romantic declamat, decimat și rebranduit în 2015, cu glumițele de Horațiu Mălăele, acompaniatoare de poezii ironico-porno-subversive. Zici că-i Mihai Popescu de la VICE când are 5 articole de tradus într-o zi și e presat de editoare să dea un twist funny la ultima investigație de teren.

Trecem la Luiza Vasiliu, care o dă și ea în confesiuni adânci deși n-a rugat-o nimeni.

N-am un poem erotic preferat, orice poem devine erotic dacă ți-l citește cine vrei tu,

Mey fato, oamenii de la revistă ți-au cerut ceva. Ori le dai un poem erotic ori zici la revedere, n-o scălda așa meditativ.

pre sau post, dar mai ales post, cu storurile trase, camera în dezordine și-un aer dulce

ah căcat, iar începe ca la Superscrieri. Nu, Luiza! Jos! Cuminte!

de tăvăleală care plutește deasupra ta.

AAAAAAAAAAAAAA

Totuși, dac-ar fi să aleg un poem și numai unul, probabil c-ar fi Să ne iubim, chera mu, al lui

…Mircea Cărtărescu.

Mircea Cărtărescu

Super. Ia-o de mână pe Andra și mergeți în groupie tour pe la cursurile lui Cărtărescu. Editorul nu vede că pute ceva aici? Mă rog, se explică dacă te gândești că redactorul-șef al revistei e Cristian Neagoe, care prin existența acestui articol demonstrează o proprioiubire mai ceva ca la Kanye West:

Am invitat 10 oameni de cultură care ne plac

Bun. Avansăm până la ultimul om de cultură al acestui top și ne ciocnim nas în nas cu Vlad K. „libertarian până la moarte” Tăușance, care o dă succint cu un catren din Mircea Dinescu. Probabil era deranjat de la a face compiling pentru SRI când i-au cerut ceilalți o poezie. Își descrie poezia erotică preferată drept „erotică prin învăluire, mai degrabă gâfâită decât explicită”. Nu o să analizez detaliul ăsta și o să consider că pur și simplu s-a scos la muchie. Versurile sunt

De-o săptămînă cînt în neștire / Iarba sub limbă mi-a încolțit / Vino-mbrăcată cît mai subțire / Și-mpodobită doar c-un cuțit.

Iarba sub limbă i-a încolțit și lui Tăușance, a cărui rârâială se simte chiar și în text, încercând s-arate partea lui fun și cooltă, ca să se prindă lumea că el nu e numai conferințe TEDx despre dezvoltare și persuasiune, el dacă vrea poate și să cultură. Ca norocul că are 35 de ani, deci l-a prins pe Dinescu în manualele din tranziție și poate să bage o referință pe care frajerii sub 30 n-o știu nativ.

Și cam ăștia sunt titanii literaturii conform Șapte Seri. Mircea Cărtărescu, Cristian Neagoe, Luiza Vasiliu și Vlad Tăușance. Nefiind stânjeniți de ocazia de a avea trei referințe diferite la același autor într-un singur top, autorii le-au crăcănat la început și la sfârșit, ca să nu arate ca un advertorial pentru câștigul lui Cărtărescu la Nobel. Mă mir că n-a apărut în top și Marius Chivu, cel care nu vrea să-și iroseacă nicio erecție în afara pizdei tale. Probabil s-a certat cu Neagoe pe o corporatistă bunăciune din Eden și de atunci nu-și mai vorbesc nici în stihuri.

Advertisements

Frânturi din jurnalul unui alienat

Am mers în Iulius Mall la Auchan. Chiar în fața caselor de marcat era o bandă rulantă de vreo 20 de m care face legătura între parter și etajul unu. Rula încet și meticulos. Curios, m-am urcat pe ea. În spatele meu erau oameni încărcați cu pungi. În momentul ajungerii cu ochii în dreptul podelei primului etaj, oamenii care beau cafea la terasa de la parter au părut că se contopesc cu consumatorii de haine de la etaj.
Cursa a durat cam un minut jumătate.


Eram la sediul BT pentru o retragere de bani. Am aflat cu ocazia asta că există departamentul Carduri; e un loc unde angajații se ocupă cu restituirea și emiterea de carduri clienților. La ghișeul casieriei, fata drăguță m-a informat că taxa de retragere e de 3.5 lei și nu poate să-mi dea decât 94 din 98. I-am zis să mi-i dea pe toți și n-o să spun nimănui. A zâmbit. Nu știu dacă a înțeles.

A zis că n-o lasă sistemul.


Am mers la ING pentru niște informații. Sediul era luxos, portocaliu și mirosea frumos. La un ghișeu era o tipă îmbrăcată formal, cu coc și cămașă strâmtă. Nu putea să aibă mai mult de 24 de ani. Am aflat că tocmai terminase FSPAC. În momentul când m-am așezat pe scaunul moale, din gura mea au ieșit în mod reflex cuvintele „Bună ziua”. Din a ei au ieșit cuvintele „Cu ce vă putem ajuta?”.

Dacă o întâlneam în Shelter îi puneam mâna pe fund.

Cum își stimulează clasa politică electoratul să voteze, blocându-l

Povestea începe cu această candidă invitație din cutia mea poștală.invitatiemiting

M-am interesat în presa locală și am aflat că mitingul cu pricina urma să blocheze pentru aproape 24 de ore piața Lucian Blaga, o zonă centrală. Desigur, totul într-un cadru legal, deoarece manifestația avea aviz de la Primărie, iar articolul 2 al legii 60/1991 permite inclusiv „stânjenirea” traficului pentru evenimentele autorizate. Însă eu am o problemă și cu litera legii sau reprezentarea corectă a organizării statale pe care o întruchipează ea – de reținut că dacă trecea Marțea Neagră toți parlamentarii aveau atâta superimunitate în fața legii încât puteau să fure cât îi taie capul. Fiind ușor deranjat de ideea unui candidat – oricine ar fi el – care paralizează circulația în spațiul public pentru a-și face propagandă personală, am decis să merg.

gardnoaptea

Veselia a început încă de vineri seara pe la ora 20, când autovehiculele trimise de ACL puneau deja gărdulețul împrejmuitor necesar ridicării scenei, lăsând doar două benzi de circulație libere.

A doua zi, cu puțin înainte de 10 am luat autobuzul și am făcut întrecere cu un microbuz încărcat cu tineri ACLiști. Pe primul polițist rutier l-am ginit încă de la intersecția Avram Iancu. Am coborât și am mai dat o raită prin zona centrală, unde am mai văzut câțiva însoțiți de jandarmi. Fluidizau traficul electoral.

politistilaintersectii

Am pășit pe foarte odihnita stradă Napoca până m-am lovit de un gard. Timida populație prezentă în interiorul lui abia se încălzea pe ritmurile de foc al unei oarecare formații folcloristice. Drept afterparty, studenții matinal-învățăcei au fost purtați, prin geamurile bibliotecii universitare de vis-a-vis, pe acordurile răscolitoare ale inegalabililor Iris, for some reason. Bună dimineața, prieteni.

N-aveam chef de pierdut timpul. M-am dus să investighez zonele de acces către piața publică. Arătau cam așa:

colajgarduri

Desigur, asta culmina cu intersecția de la Primărie, unde unul dintre mijloacele de blocaj era mașina Poliției 🙂

blocheazapolitia

Mna, e de înțeles că vrei să izolezi traficul unde are loc un eveniment special, dar întrebarea mea e de ce. Adică de ce să aibă o manifestare publică cu caracter politic autorizație de la Primărie pentru a bloca un spațiu public, și încă central. Și mai ales, de ce aproape cam nimeni din presa locală nu se leagă de aspectul ăsta, ci o prezintă ca pe o știre banală, cum ar prezenta faptul că Iohannis s-a filmat cu telefonul și s-a apucat de vlogging de la el acasă. Dacă Iohannis ți-ar cere un metru pătrat din baia ta ca să țină un miting electoral, ai accepta? E cam aceeași chestie. Porțiunea aia centrală unde a declamat el lozinci și au cântat fanfare e spațiul tău și al tuturor clujenilor plătitori de taxe și impozite. Așa funcționează statul.

spremitingacl

Iohannis e singurul candidat de care am auzit să facă campanie de genul în Cluj-Napoca, și asta cel mai probabil pentru că nu avea acoperire aici. Eu unul, în afară de corturile electorale, înșirate câte trei, n-am auzit cam nimic despre stimabilul și agenda lui politică. A trebuit să fac personal studiu de cercetare pe blogul său cel foarte prozaic. Pe Ponta îl înjură toată lumea, de Macovei țipă entuziaști treimea aia dintre prietenii mei de pe Facebook care nu știe să dea click pe „see more” (sau care, mai rău, știe). De Klaus, nimic.

autobuzul iohannis

Nu și când e vorba de adunări publice, domnu’ Iohannis.

Dar Iohannis are PR prost în Cluj. Așa că mai marii ACL au făcut ce trebuia ca să transforme o piață publică în tribuna lui Cațavencu. Dacă voia să țină un discurs simpatizanților, putea foarte bine să închirieze interiorul Casei de Cultură, nu exteriorul ei. Simpatizanții adevărați veneau oricum – câți or fi fost ei dacă-i excluzi pe ăia aduși cu microbuzele din toate județele Transilvaniei. Dacă ești fan Iohannis și te trezești sâmbătă dimineață în trâmbițele fastuoase ACL, ești cel mai fericit om. Pentru noi restul care ne-am cam pierdut credința în scena politica actuală, e enervant să trebuiască să ocolești centrul cu jumătate de kilometru pentru că un cineva are chef să recite poezii la norod. De ce să fii blocat, ca cetățean obișnuit care vrea să meargă pe trotuar în propriul tău oraș? Serios, numai eu mă mir de chestia asta?

A, mai este un caz interesant: când vrei să ajungi la mitingul ACL, dar ești blocat de organizatori:

Când am revenit de la momentul respectiv, îngrădiseră până și accesul la piața propriu-zisă. Habar n-am de ce. Au lăsat, totuși, o portiță de scăpare.

ingradirepiata

Valurile de arieșeni, sibieni și dejeni începând să congestioneze arterele de legătură. Nu mai văzusem piața Lucian Blaga așa de full de la protestele Roșia Montană încoace. Și am menționat asta ca să n-o facă altcineva înaintea mea. Poate să sară oricine cu gura că mă iau de miting, dar n-am nimic cu protestele care paralizau traficul. Vedeți voi, e o mică diferență. Protestele – fie ele pentru Roșia sau anti-fracking, au fost o reacție naturală a societății civile active în lupta cu niște corporatiști corupți, și au blocat fix zonele din oraș prin care treceau de-a lungul a câteva ore. Mitingul lui Iohannis a fost o mișcare politică de orientare propagandistică neparțială, aprobată de Primărie și care a blocat o zonă centrală de pe o zi pe alta.

norodulACL

Muzică epică bubuia în difuzoarele ACL în timp ce fel de fel de indivizi și individe își exprimau cea mai sinceră prețuire pentru Iohannis. Cred că l-am văzut și pe Blaga pe-acolo. Ce-am prins din discurs mergea pe teme clasice: ce om minunat e Iohannis, cât de capabil e el, ce a schimbat ca primar al Sibiului, și, desigur, cât de nașpa e Ponta (momente însoțite de huiduieli intense) chestii care nu sunt, în sine argumente prea convingătoare ca să mă faci să votez pe cineva. Oricum, eroul zilei a apărut pe la 11.10 și nu știu ce a cuvântat, că m-am băgat în Casa de Cultură ca să nu îngheț de frig. De altfel, nici nu prea-mi păsa. Puteți să vedeți reluările de la marile televiziuni pentru asta. Eu am preferat să merg să întreb incongnito câțiva jandarmi și alți oameni ai legii care-i faza cu blocarea. Toți mi-au zis cam aceeași poveste:

Și aveau dreptate. Treburile astea se rezolvă cu Primăria. Dacă pe tine ca cetățean te mâncă-n cur că un politician abuzează de spațiul tău, poți să depui o plângere în acest sens. Sau, știi tu, poți să te rogi la cristale nepaleze. Unul dintre organizatori mi-a mai dat o dumă: care-i problema? Așa se face în Cluj când sunt evenimente publice; n-ai fost obișnuit de la festivale?

Iar asta mi-a amintit că urbea noastră are o bogată istorie recentă în a abuza de spațiul public pentru interese particulare. Două exemple ar fi  îngrădirea completă, ca pentru curci, a Pieței Unirii, în ultima zi a unui festival, mai exact la concertul Billy Idol – pentru ca doar burghejii high-class cu bilet să aibă acces la superstarul lor – , și amplasarea de cuburi gigantice cu reclame în zone-cheie, de importanță istorică, din centru.

N-am stat mult la Sfatul Popular. M-am enervat și m-am dus acasă cu puțin înainte de 12. Mi-am lăsat, totuși, numărul de telefon unui oarecare simpatizant ACL, care pe la 12.45 m-a anunțat că discursurile se terminaseră, lumea pleca și traficul urma să fie reluat. Așadar, felicitări, echipa ACL. Ați scurtat timpul de abuz cu 2 până la 4 ore față de cum era prevăzut – depinde pe care sursă o iei. Asta înseamnă doar 16-17 ore de blocare a traficului și restricționare a accesului public într-o piață publică.

Felicitări tuturor.

hartablocata

Roșu: străzi inaccesibile; vișiniu: blocaje; portocaliu: mitingul ACL