Monthly Archives: May 2014

Discursul homofob și cele cinci implicații ale argumentului reproductiv

(Apărut într-o versiune diferită la VICE)

de Isaac Ionescu

Trăim într-un stat democrat și secular, sponsorizat de interlopi și biserică. Vocea poporului nostru, acest instrument imuabil al istoriei, decretează legalizarea prostituției drept ipoteză imorală iar avortul, o treabă rușinoasă și criminală. Am mai rămas cu homosexualii. Mai precis, cu opinia publică despre legalizarea căsătoriilor gay. Opinie care își are obârșia într-un spirit pur tradiționalist românesc și încă domină societatea română, și opinie care se reflectă cel mai bine în declarațiile oamenilor politici.

Nu prea-s în temă cu politica actuală, dar când aud părerile politicienilor și oamenilor publici români legate de subiectul LGBT, mă apucă o cruntă deznădejde. Pentru că de cele mai multe ori, ele fac dovada unor doctrine atât de fundamental eronate, încât eu însumi le-aș putea dezmembra dacă m-aș teleporta pe platoul TV sau între paginile ziarului.

O dată, o avem pe Ecaterina Andronescu vorbind despre cum sunt homosexualii o amenințare pentru viitorul omenirii. Pe d-na Andronescu o știți; e fosta Ministră a Educației. Apoi, avem o înregistrare cu Mihail Neamțu vorbind despre lucruri similare, dar cu un accent pe importanța economică a interzicerii căsătoriei gay. Îl știți pe d-l Neamțu. În martie se autoproclama liderul protestului pentru Pleșu, ăla transformat pe parcurs într-o caravană penibilă și politizată. Pe de altă parte, îl mai avem și pe Remus Cernea, care, săracul de el, pare să fie singur în bătălia lui pro-LGBT din România și care la fiecare inițiativă de-a lui în acest sens e înfundat de politruci șacali. Și în cele din urmă, îl avem pe Radu Mazăre, care, pentru orice om cu o urmă de bun simț, e un papagal absolut ridicol. Iar Mazăre acum o lună arată că nu poate face distincția între un susținător LGBT și un homosexual, comentând intenția lui Cernea de a o aduce pe Conchita Wurst în România în stilul unui băiețaș miștocar din spatele blocului. Asta ne e clasa politică. De la acești oameni iau model românii cum să-i privească pe oamenii diferiți ca orientare.

Image
O scurtă incursiune în critica românească a comunității LGBT, vis-a-vis de evenimentul Eurovision.
Preferata mea este ”teoria insulei”, de care mai auzisem.
Sursa

Revenind, în România, când acest spirit homofob al națiunii e aplicat pe chestiunea sensibilă a căsătoriei membrilor de același sex, el se sintetizează în următoarea frază-tip:

„Eu n-am nimic cu homosexualii, dar) nu putem să legalizăm căsătoria gay, deoarece homosexualii nu pot procrea și astfel e pus în pericol viitorul omenirii.”

Probabil ați mai auzit această frază sub forma „…căsătoriile gay ar duce la dispariția înceată a umanității”, „…dacă toți oamenii ar fi gay, cine ar mai naște?”, sau „…actul homosexual este împotriva naturii”. Desigur, de multe ori, discursul general homofob include o mai largă paletă de argumente, printre care apelul la divinitate sau ”se îmbracă ostentativ și nu-mi place cum pronunță s-urile”, dar aici mă voi axa strict pe ideea asta. Pentru că de obicei, într-o discuție în contradictoriu, acest argument va fi piesa de rezistență. Artileria grea. Dacă nu te convinge cu celelalte, homofobul musai te convinge cu asta. E vorba de rasa umană, măi! Vrei să dispară rasa umană?!

În acest articol nu vom face o critică a națiunii române. O să facem ceva mai distractiv. Vom lua citatul respectiv, cu problema legalizării căsătoriei gay, și vom analiza fiecare implicație logică pe care o aduce cu el. Pentru ca data viitoare când auziți acest argument, fie din gura unui politician, fie din cea a unui cunoscut, să vă amintiți, trecând de suprafața sa, cât de absurd e de fapt.

Implicațiile sunt:

1)  Scopul unic și suprem al rasei umane este înmulțirea, iar capacitatea unui individ de a asigura acest proces îl face persoană în depline drepturi.

Ați observat și voi cum oamenii cu argumentul supraviețuirii umane vorbesc în multe alte ocazii despre lucruri ca importanța perpetuării speciei și metode de a stimula sporul natural? Nici eu. Asta pentru că în timpul lor liber sunt oameni obișnuiți, fără preocupări demografice. Din acest motiv, plonjeul lor în discuție cu argumentul salvării viitorului umanității pare, la o a doua citire, cel puțin bizar.

Și de când a devenit dintr-o dată important pentru oamenii ăștia, faptul de a avea o ”specie asigurată”? Oamenii care zic asta folosesc prezervative? Dacă da, de ce? Vor să contribuie la extincție?

Cum acești indivizi chiar cred că legiferarea căsătoriilor gay este un act super-antiistoric și holocaustic, în acel moment ei trebuie întrerupți cu replica:

„Da, sunt de acord, ar fi o greșeală să legalizezi căsătoriile gay, ei n-au cum să se reproducă…”

(după care așteptați zâmbetul satisfăcut și apoi)

„…și de aceea n-ar trebui să permitem niciun fel de uniune civilă între domni impotenți, doamne infertile, bătrâni, bărbați cu sperma neviabilă sau vasectomizați, femei la menopauză sau cu trompele legate, sau oameni care au suferit accidente la organele genitale. Să interzicem celibatarismul, abstinența, divorțul și văduvia. Decret! De azi, toată lumea se fute în draci, sau riscă să cauzeze celui de-al treilea război mondial demografic. ”

Dacă o facem, s-o facem până la capăt.

2) Ori homosexualitatea e molipsitoare…

Persoana cu care vorbiți crede sincer că o legiferare a căsătoriilor gay va duce la o avalanșă de alte căsătorii gay. Iar asta se va întâmpla la infinit, până când Universul va deveni o gaură neagră și gay care va imploda în sine, distrugând iremediabil continuumul spațiu-timp și hetero.

Pentru acești oameni homosexualitatea tre’ să fie, așa, un fel de fiță. Un trend. E la modă. Îl vezi pe solistul de la Placebo la TV și vrei să fii și tu ca el. Unii oameni cred că afișarea homosexualității este un manifest degenerat, fiind într-o oală cu trendul selfie sau Marilyn Manson. Iar orientarea sexuală se ia, ca malaria sau bronșita. Ei cred că e ceva nou pe piață, un produs al societății noastre degradate și că trebuie să ne ferim copiii de moda asta bolnavă.

O afirmație de genul ”De aceea, dacă ne-am duce cu mintea mai departe, am înțelege că la un moment dat omenirea se termină dacă lucrurile acestea proliferează excesiv de mult” sună ca versiunea academică a unei perle debitate de un picicar de 4 ani. Pentru a vă exemplifica în ce zonă a rațiunii se situează d-na Andronescu, imaginați-vă puștiul suedez, blond-cârlionțat din reclamele la Hochland, cum dă nerăbdător din piciorușe pe scaun și își agasează mama, vorbind, să zicem, împotriva căsătoriei:

”Mami, căsnicia ar tlebui să fie ilegală pentu că dacă-i voie să te căsătoesti toată lumea o să vlea să se căsătoleanscă. Si atunți oamenii ar naște un catraliard de copii și nimeni n-ar mai avea loc pe Pământ si o să mulim sufocați de țeilanți oameni”.

 3) …ori cuplurile homosexuale cresc doar copii homosexuali

…pentru că, evident, cuplurile heterosexuale cresc doar copii straight, nu-i așa? Din seria ”eu cum îi explic lu’ copilu’ meu când văd doi din ăștia pe stradă?”, vă prezentăm argumentul homosexualității moștenite. Care spune că odrasla unor soți gay o să vadă încă de mic că el are nu unul, ci doi tați – sau două mame –, spre deosebire de ceilalți copii de la creșă. Astfel, din primii ani de viață va deduce că este normal ca oamenii să se cupleze cu oameni din aceeași tabără, și mai încolo, trecând prin copilărie și pubertate, își va restructura cumva toate pornirile, atracțiile și, în general, întreaga orientare sexuală ca ea să corespundă cu cea a părinților săi.

Iar de la a doua generație se taie firul genealogic. Copilul adoptat și homosexualizat, adică, se va cupla la rândul lui cu alt gay, iar când va ajunge mare vor fura împreună din patrimoniul țării încă un copil orfan, pe care, de asemenea, îl vor otrăvi sexual, și tot așa. La un moment dat se ajunge la o fundătură.

Oricum, fie că este vorba, cum ziceam, de două lesbiene văzute ținându-se 10 secunde de mână pe stradă, sau de modelele parentale centrale din viața unui copil, trebuie să fim precauți cu influențele astea obscure, venite din Vestul Sălbatic. „C-apoi vede, e curios, îi place și vrea și el”. Psychology 101.

Ah, și cea mai tare parte de aici este ideea că neapărat cuplurile homosexuale căsătorite ar crește copii homosexuali. Ceea ce ne duce la…

4) Odată ce permitem căsătoriile gay, oamenii devin gay

Am ajuns la o latură foarte curioasă a argumentului. Ideea că legalizarea căsătoriei gay va face pe toată lumea să „devină gay”, pentru că e permis. Iar homosexualitatea e, cum am zis, o chestie de fiță, dorită de mulți, și nu o orientare personală și intimă. E ca și cum s-ar legaliza iahturile gratis. Nu ar vrea toată lumea un iaht? Ba da!

Iată cum puteți în acest caz să-l dezactivați pe homofob:

Dvs.: Ce părere ai despre legalizarea căsătoriilor gay?
Homofob: Sunt împotrivă, pentru că dacă avem căsătoriți gay, n-o să procreeze și rasa umană și gen.
Dvs.: Bun, și dacă nu s-ar căsători, homosexualii nu tot la fel ar face?
H: (cade lat, intră în convulsie, face spume și în locul ochilor apare câte o bandă neagră pe care scrie DOES NOT COMPUTE. În acel moment va trebui să-i țineți limba cu o lingură și să chemați paramedicii)

Impresia acestor oameni pare să fie că dacă nu permitem homosexualilor să se căsătorească, aceștia fie n-o să se transforme în gay, fie n-o să-și dea seama că sunt gay. Un fel de ”feriți copiii de pornografie, în felul ăsta n-o să se masturbeze niciodată”. De parcă, dacă-i împiedicăm pe gay să se căsătorească, sau mai bine spus, îi protejăm de păcatul ăsta, iartă-i Doamne, că nu știu ce fac, încă îi putem converti în oameni sănătoși, normali, ce mai încoace și-ncolo, în heterosexuali. Dacă până în momentul sărutului matrimonial mai putem încă salva gay-ii  și lesbienele de la sodomie, aceștia devin iremediabili corupți imediat după. Trebuie acționat preventiv.

5) Căsătoria este procesul prin care se realizează fecundația

Am ajuns la ultima implicație. Am păstrat-o pe final pentru că mi se pare cea mai amuzantă. Și, dintre toate, cea de care își dau cel mai puțin seama homofobii.

Ideea căsătoriei gay ca fiind de nedorit pentru că amenință înmulțirea speciei este ridicolă pentru că implică ideea că mariajul heterosexual, prin opoziție, este cel care contribuie la înmulțirea speciei. Logica neconștientizată în momentul coacerii aforismului e: ”Oamenii adulți și căsătoriți fac copii! Ei sunt viabili. Gay-ii căsătoriți nu se pot reproduce! Să-i interzicem! Huooooo!” D-l Neamțu, par example, crede că doar familiile „orientate reproductiv” pot menține statul în picioare, contribuind la forța de muncă și la fondul de pensii. Iar păcătoșii de soți gay, neputându-se reproduce, ar face astfel un minus în bugetul României, împiedicând toate cuplurile straight să se fută prin simpla lor existență, și prăbușind simultan economia.

Argumentul pe care-l disecăm aici l-ați putea auzi inclusiv la o petrecere de adulți, iar la momentul rostirii măcar câțiva din cei prezenți o să-l aprobe înflăcărați, convinși de justețea sa. Și totuși, nimeni n-o să se întrebe de ce mai stă cu oameni care și-au obținut educația sexuală din filmele Disney. Vă rog să vă gândiți un pic. E vorba de oameni care își închipuie viața așa: te naști, ești mic, te faci mare, te măriți/însori, faci prunci și mori. Problema e că în această schemă fiecare etapă este legată în mod necesar și ombilical de etapa precedentă, deci n-ai putea, din acest motiv, să faci copii fără să fii căsătorit, cum n-ai putea să te faci mare fără să fii mic în prealabil.

Indivizii aceștia par să uite pentru un moment tot ce știu despre biologia umană, avort, statisticile cu teen pregnancies și tot blocul de realități care sugerează că poate actul sexual, și nu o ceremonie legalizată de stat, este cauza pentru care li se umflă burta femeilor 9 luni. Și mai uită că peste tot în lume, foarte mulți oameni fac copii – șoc – FĂRĂ SĂ FIE CĂSĂTORIȚI! Acești homofobi pot avea o idee cât de cât lucidă (tehnic vorbind) despre concepția și mariajul heterosexual (doar fiecare babă din sat știe câte-o mirească care-a născut la 7 luni după nuntă), dar în cazul gay-ilor, înțelegerea lor despre subiect se diminuează brusc și magic.

Observați, vă rog, că de la cuvântul ”căsătorească” încolo apare spaima fundamentală a omului, și asta după revelația faptului că un cuplu gay nu poate procrea natural. Atâta doar că omul leagă, cumva, această imposibilitate de actul căsniciei. Motivele rămân necunoscute.

Așadar, calmați-vă cu bazaconia asta despre salvarea rasei prin interzicerea căsniciei gay și calmați și alți oameni când îi auziți vorbind așa ceva, că e ridicol. Doar nu vreți să îngroșați rândurile celor 27 de asociații. Dacă se legalizează căsătoria gay, asta n-o să afecteze morala și heterosexualitatea poporului, nici n-o să scadă natalitatea și speranțele economice, ci pur și simplu pe lângă cifrele obișnuite ale căsătoriei straight vom avea un mic procent de căsătorii gay. Oameni care erau gay de dinainte și vor rămâne gay.

În zece ani de la legalizarea căsătoriei gay, Olanda a avut cumulat 2% căsătorii gay din total. Dacă cuiva i se pare că 98% e o cifră îngrijorătoare pentru status-quo, e problema lor. Oricum, nu înțeleg de ce oamenii care cred lucrurile astea se plâng, că nici ei nu pot ajuta sporul natural: dacă oamenii ăștia se înmulțesc între ei și nasc, scad natalitatea prin prostia ucigătoare pe care o lansează în lume.

Advertisements

Framerate

Am dezvoltat o metodă personală şi ingenioasă de a afla framerate-ul unui film dacă n-aveţi de unde altundeva. Iată:

  1. Deschideţi filmul în BSPlayer.
  2. Daţi play la o secvenţă cu mişcare continuă.
  3. Apăsaţi Shift + F5 până ajungeţi la 10% playback rate.
  4. Apăsaţi F5 până scădeţi framerate-ul undeva sub 10%.
  5. În momentul în care vedeţi aproximativ un cadru pe secundă, luaţi un cronometru bun şi găsiţi la care playback rate sunteţi cel mai apropiat de 1 cadru/secundă. 
  6. Împărţiţi 100 la numărul respectiv şi obţineţi valoarea estimativă a frame-rate-ului. Spre exemplu, la 4% playback rate (cum mi-a dat mie la “Solaris”), 100/4 = 25 fps.
  7. Un pic de cultură generală. Framerate-ul e o convenţie universală şi cel mai adesea vine în 24, 23.976, 25 sau 30 fps (sau 16 la unele animaţii). Aşadar, în acest caz, filmul dvs. are 25 fps.
  8. Sau 24 fps.
  9. Sau 23.976.
  10. Futu-i.

De ce aș vrea și n-aș vrea să am smartphone

Sunt un băiat de condiție oarecum modestă. Deși am o grămadă din lucrurile pe care banii nu le pot cumpăra, cum ar fi simțul umorului sau părinți în viață, din nefericire nu le am pe alea pe care banii le pot cumpăra, bată-le Dumnezo. Așa încât n-am nici iPod (mp3 player tubular, ca un ruj, cu baterii AAA, din 2001 ), nici bilete la Electric Castle (Winamp), nici smartphone (dumbphone). Dar în legătură cu ultimul am stat să mă gândesc dacă oare chiar mi-ar trebui o asemenea invenție inovatoare, interactivă și interconectantivizantă a modernității noastre contemporane. Și-am ajuns la concluzia că depinde.

Motive pentru care aș vrea să am smartphone

  • ”Salut, poți să intri, te rog, pe net pentru mine ca să verifici orarul extrem de imprevizibil al autobuzului ăluia care vine extrem de rar și trebuie să mă ducă la evenimentul ăla extrem de important? Alo?”
  • Ei bine, am ajuns în această zonă necunoscută a orașului. Se pare că acum nu voi afla niciodată cum să ajung unde voiam să ajung sau cum să mă întorc acasă. E timpul să îmi încep o nouă viață lângă un zid și să încep să mă hrănesc cu mușchi natural.
  • Desigur, fată drăguță pe care tocmai am întâlnit-o și cu care am schimbat datele de contact. Normal că nu-mi trebuie numărul tău, ar fi prea personal. Ne avem pe Facebook. În caz de ceva, vorbim acolo, nu? Atâta numa’ că dacă de mâine nu mă decid cumva să umblu prin oraș cu laptopu-n brațe, n-o să-ți primesc mesajele bete de la 2 noaptea, când ești în centru și-ți amintești subit de mine.
  • Având în vedere că de două ore vorbesc cu această chelneriță simpatică care, din cauza clientelei, a petrecut în total vreo 15 minute de vorbă cu mine și are tot câte un minut liber la alte 10, ce să fac în aceste 10 minute? Să intru în appstore, să joc Flappy Bird, sau să-mi verific mesajele pe Facebook? Știu. Voi juca ”Super Jewel Quest”, aflat în submeniul numit ”Joc”, cu tastele 2, 4, 6 și 8.
  • WOW CE TARE CHESTIE SE ÎNTÂMPLĂ SUPER-SPONTAN ÎN FAȚA MEA, NU-MI VINE SĂ CRED, HAI SĂ-I FAC O POZ…
  • … SAU S-O FILM…
  • …ȘI-APOI S-O PUN PE INTERN…
  • Cum ai zis că se cheamă melodia / arată poza / se vede clipul ăla? A, mi-o trimiți tu pe net? E excelent, o să o ascult / văd / vizionez peste 6 zile în acest caz, când mă returnez acasă.
  • Nu mai ai SMS-uri da’ e ok, să intru pe FB chat? Îhâm.
  • Această melodie pe care-mi vine foarte tare s-o pun acuma, în troleu fiind, nu se află în playerul meu. Așa că n-o voi asculta. Desigur, alți oameni ar căuta-o pe youtube, dar mie nu-mi stă în fire.
  • Știți ce ar fi tare? Dacă aș putea să citesc și să scriu ce citesc și scriu pe net la laptop în timpul zilei, dar, fiți atenți, stând comod în pat, înainte de culcare. Păcat că nu există așa ceva. Nu?
  • Și mai sunt alte lucruri pe care le ratez, neavând smartphone, dar deocamdată nu le știu, neavând smartphone.

Motive pentru care n-aș vrea să am smartphone pentru că mi-e bine cu dumbphone

  • Nu mai țin minte când am încărcat ultima oară telefonul, dar e ceva de genul o dată pe săptămână. Sau pe lună? Nu mai știu.
  • Cred că un smartphone m-ar face și pe mine un obsedat din ăla împuțit de tehnologie. Din ăla care se trezește noaptea că i-a vibrat telefonul, deși era o invitație la un eveniment pe Facebook, sau care îți răspunde cu un ”mhm” enervant când îi vorbești, concomitent frecând nonstop ecranul ăla nenorocit, de zici că face exerciții de fitness la mușchii de la degete.
  • Telefonul meu mă face să par foarte vintage și hipster, categorie care-i exact la polul opus al unui sărăntoc.

Deci, cum ziceam, depinde.